Skip to main content

Originea numelui GOLOGAN

Numele Gologan provine de la o poreclă ce are la bază cuvântul gologan, numirea unei „vechi monede de aramă în valoare de 10 bani” şi, prin generalizare, „monedă de mică valoare; ban”. Există şi verbul a gologăni, „a înşela pe cineva, luându-i banii, gologanii”. Nu se cunoaşte etimologia cuvântului gologan, dar într-un document de la […]

Originea numelui Calpagiu

Originea numelui Calpagiu

Numele Calpagiu are la bază cuvântul Calpac, provenit din turcescul kalpak (folosit şi în bulgară, sârbă, rusă, iar în ungară având forma kalpag), cu sensul „căciulă mare, cilindrică, de catifea cu piele neagră de berbece, blănită pe margini cu blană de samur, purtată odinioară de Domn şi de boierii cei mari, iar mai târziu şi […]

Niciodată să nu puneţi două nume la copii!

Niciodată să nu puneţi două nume la copii!

Cum ni se cuvine nouă, creştinilor, care purtăm numele unor sfinţi din calendar, să prăznuim ziua numelui? – Când este sfântul căruia-i porţi numele, să te duci la biserică, să asculţi Sfânta Liturghie, să te împărtăşeşti, dacă eşti spovedit. Dacă poţi, fă oleacă de pomană la tine acasă, la câteva suflete amărâte. Vine o bătrână […]

Originea numelui Cașcaval

Originea numelui Cașcaval

Numele Caşcaval provine de la o poreclă apărută pe baza substantivului caşcaval (< turcescul kaşkaval), cu sensul „brânză fină, sărată, tare, în formă de roţi, preparată din caş de lapte de oaie (mai rar de vacă)”. Cuvântul caşcaval are în limba română şi sensul figurat: „funcţie bine plătită, chilipir (afacere avantajoasă, câştig neaşteptat)”. Există şi […]

Originea numelui VARTIC

Numele Vartic, la origine, este o formă diminutiv-dezmierdătoare de la prenumele creştin cu două variante principale: Bartolomeu, Bartolomei, forme latino-catolice, şi Vartolomeu, Vartolomei, forme ortodoxe cu fonetism greco-slav. Aceste variante provin de la prenumele de origine ebraică BarTholmaj, cu sensul „fiul lui Tholmai”, Tholmai fiind tălmăcit de unii cercetători din termenul tholmai, cu sensul „plug” […]

Originea numelui Vuluță

Numele Vuluţă (cu variantele Valuţă, Văluţă) provine de la prenumele grecesc Evul (feminin Evula), compus din Ev-„bun” şi voulis „voinţă”, având semnificaţia „bunăvoinţă”. Evul şi Evula au devenit nume creştine. Evul este atestat în calendarul catolic, iar Evula, care a fost şi numele mamei Sf. Pantelimon, e pomenit în calendarul ortodox la 30 martie (stil […]

Originea numelui TAMAZLÂCARU

Numele Tamazlâcaru are la bază cuvântul tamazlâc, din turcescul damizlık, care în bulgară a căpătat forma тамазлък (tamazlăc), în găgăuză тамазлык şi în română tamazlâc, cu sensul „animal de rasă, de prăsilă, de reproducere”. Prin extensiune de sens: „crescătorie de vite, de cai (pentru reproducere)”, „totalitatea vitelor care aparţin unui proprietar, unei gospodării”, „cireadă de […]

Originea numelui Taban

Numele Taban provine de la o poreclă care are la bază cuvântul taban din turcescul taban, cuvânt care în română are mai multe sensuri, pe regiuni, datorită faptului că este atestat în toate provinciile şi cu diferite forme regionale: tăban, tabá, tavani, tăvan. Sensul primordial, de bază, azi învechit, arhaic este: „oţel de calitate superioară, […]

Originea numelui MANGÂRU

Numele Mangâru provine dintr-o poreclă ce are la bază turcescul mangyr, cu sensul „gologan”, „veche monedă de aramă de mică valoare”. Moneda şi respectiv cuvântul mangâr a pătruns în română, fiind atestat ca apelativ de la care a apărut porecla devenită apoi nume de familie. Numele Mangâru este atestat la 1774 în ţin. Cernăuţi, satul […]