Numele Bontea are la bază apelativul bont, cuvânt din fondul pre-latin, cu sensul „ciunt, fără vârf, tocit”; „scurt şi gros”, exprimând noţiunea de „rotund, umflat”. Dicţionarele limbii române atestă şi variantele bont, bunt, care circulă la ruteni, fiind provenite din polonă bont, bunt, cu sensul „revoltă, răzvrătire” şi din germană Bund, cu sensul „alianţă, coaliţiune”. […]