Colega noastră Mihaela a întrebat un coleg dintre profesorii de la facultate de ce ungurii îşi prezintă numele cu structura nume de familie + nume de botez.

Răspunsul m-a lăsat afiş: “Pentru că noi suntem în primul rând maghiari, şi numai apoi creştini!”
Hmm, alţii să fi fost mai întâi creştini, şi numai apoi englezi, francezi, cehi?
Frapant mod de gândire, dar logic, până la urmă! Dacă mă gândesc că în română ar trebui să fie invers…

Regula limbii române în privința numelui complet e, pe cât de simplă, pe atât de puțin respectată: prenumele (după cum sugerează și forma cuvântului, are o poziție anterioară, pre-) + numele (de familie). Această regulă se aplică și în multe alte limbi, de obicei europene. Sunt limbi, precum japoneza, maghiara, vietnameza, a căror topică în privința numelui este inversă celei din română; așadar, la ei regula urmează structura: nume (de familie) + prenume. Totuși, stilul maghiar pare a fi mai logic, fiindcă în general listele sunt sortate după numele de familie, deci acesta apare mai înaintea prenumelui pentru funcționari, profesori, etc.

S-a discutat pe grup, oare de ce o fi așa? O idee a fost faptul că topica, ordinea cuvintelor în propoziție, sauplasarea adjectivului înaintea substantivului, ar avea o influență. Argumentul acesta nu stă însă în picioare din punct de vedere al lingvisticii, iată de ce:

În română avem, adjectivul este după substantiv: “casă roșie”. În maghiară, la fel ca, de exemplu, în germană, finlandeză și estonă, adjectivul vine înaintea substantivului: “rotes Haus”, “vörös ház”, “punainen talo”, “punane maja”, dar în toate celelalte trei limbi, prenumele precede numele, ca în română.

Dacă ne gândim și la exprimarea posesiei, la fel, e neconcludent. Româna are substantiv + pronume “casa mea”, maghiara și finlandeza au substantiv + sufix “házam”, “taloni”, germana și estona pronume + substantiv “mein Haus”,“minu maja”.

La alte tipuri de determinanți, iarăși, irelevant: “casa aceasta”, “dieses Haus”, “ez a ház”, “tämä talo”, “see maja”.

Totuși, conform colegei noastre Ibolya, un impact sigur a existat:

Nu este chiar irelevant. In maghiara identificarea omului in popor se face spunand a cui fiu este, dar se precizeaza numele tatalui: Pal fia Tamas, deci Palfi Tamas, scurtat pana la urma la Pal Tamas. Acel fia-fi fiind pastrat doar la neonobilime, mai bine zis, reinviat. In romaneste, mai ales in partile Moldovei omul se identifica dupa mama: Ioan a preotesei, deci Apreotesei. Sau Afilipoaei, Ailincai sdmd. Sau daca omul se identifica dupa etnia sau locul de provenienta, sau meserie, la fel arata constructia numelor: Török Bálint – Valentin Turcu; Hegyi Péter – Petre Munteanu; Kovács Miklós- Nicolae Covaci. Vecinului meu din copilarie i se spunea Csibi Miklós Antal Tamás, cand el de fapt el se numea doar Csibi Tamás. Dar fiind multi cu acelas nume, nu a primit porecla, ci s-a adaugat numele tatalui (Antal) si al bunicului (Miklós).

Pe de altă parte, însă este ciudat la că alte limbi europene care folosesc o topică similară cu maghiara, ordinea este cea “românească”. Ipoteza mea personală este că e vorba de influența latină. Un nume latinesc era format din numele personal (prænomen), un nume de familie sau clan (nomen) și o poreclă sau un pseudonim, pentru a distinge persoane cu același nume. De exemplu, Publius Cornelius Tacitus era din neamul Cornelii, și a primit porecla Tacitus (cel tăcut). La nevoie, mai apăreau alte porecle sau nume onorifice sau ale părinților. Ideea de prenume + nume însă aparent a prins rădăcini în Europa greco-romană.

Germanicii și slavii, aflați în afara sferei culturale greco-romane, au putut adopta cu ușurință aceeași convenție prenume + nume fiindcă tradițional foloseau patronimice (ca la țară în România: Ion a’ lu’ Gheorge a’ lu’ Ștefan din deal): o persoană era identificată prin numele tatălui (convenție păstrată în Islanda până în ziua de astăzi – islandezii nu au nume de familie adevărate). Astfel se explică, de exemplu, multitudinea de -soni de prin Scandinavia.

Ceea ce face ca maghiarii să fie unici în Europa prin faptul că în mod natural pun numele de familie înaintea prenumelui!

Aparent, însă, presa română nu este conștientă de acest lucru, și drept urmare tinde să facă o mare varză din numele maghiarilor.

sursa

2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială. Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.