Skip to main content

Originea numelui GOLOGAN

Numele Gologan provine de la o poreclă ce are la bază cuvântul gologan, numirea unei „vechi monede de aramă în valoare de 10 bani” şi, prin generalizare, „monedă de mică valoare; ban”. Există şi verbul a gologăni, „a înşela pe cineva, luându-i banii, gologanii”. Nu se cunoaşte etimologia cuvântului gologan, dar într-un document de la […]

Originea numelui Calpagiu

Originea numelui Calpagiu

Numele Calpagiu are la bază cuvântul Calpac, provenit din turcescul kalpak (folosit şi în bulgară, sârbă, rusă, iar în ungară având forma kalpag), cu sensul „căciulă mare, cilindrică, de catifea cu piele neagră de berbece, blănită pe margini cu blană de samur, purtată odinioară de Domn şi de boierii cei mari, iar mai târziu şi […]

Originea numelui Vuluță

Numele Vuluţă (cu variantele Valuţă, Văluţă) provine de la prenumele grecesc Evul (feminin Evula), compus din Ev-„bun” şi voulis „voinţă”, având semnificaţia „bunăvoinţă”. Evul şi Evula au devenit nume creştine. Evul este atestat în calendarul catolic, iar Evula, care a fost şi numele mamei Sf. Pantelimon, e pomenit în calendarul ortodox la 30 martie (stil […]

Originea numelui TAMAZLÂCARU

Numele Tamazlâcaru are la bază cuvântul tamazlâc, din turcescul damizlık, care în bulgară a căpătat forma тамазлък (tamazlăc), în găgăuză тамазлык şi în română tamazlâc, cu sensul „animal de rasă, de prăsilă, de reproducere”. Prin extensiune de sens: „crescătorie de vite, de cai (pentru reproducere)”, „totalitatea vitelor care aparţin unui proprietar, unei gospodării”, „cireadă de […]

Originea numelui Taban

Numele Taban provine de la o poreclă care are la bază cuvântul taban din turcescul taban, cuvânt care în română are mai multe sensuri, pe regiuni, datorită faptului că este atestat în toate provinciile şi cu diferite forme regionale: tăban, tabá, tavani, tăvan. Sensul primordial, de bază, azi învechit, arhaic este: „oţel de calitate superioară, […]

Originea numelui MANGÂRU

Numele Mangâru provine dintr-o poreclă ce are la bază turcescul mangyr, cu sensul „gologan”, „veche monedă de aramă de mică valoare”. Moneda şi respectiv cuvântul mangâr a pătruns în română, fiind atestat ca apelativ de la care a apărut porecla devenită apoi nume de familie. Numele Mangâru este atestat la 1774 în ţin. Cernăuţi, satul […]

Originea numelui MOVILĂ

Originea numelui MOVILĂ

Numele Movilă provine de la porecla Movilă, apărută de la apelativul movilă (< slav. moghila) „ridicătură de pământ naturală, mai mică şi mai rotunjită decât dealul; mică ridicătură de pământ sau de pietre făcută de om pentru a servi ca semn de hotar”. Despre apariţia numelui Movilă găsim la cronicarul Ion Neculce în „O samă […]

Originea numelui Corduneanu

Numele Corduneanu provine de la numele topic Cordun, cu suf. -eanu, care indică originea locală „în Cordun, cel din Cordun”. Cordun este variantă a lui Cordon (< francezul cordon) cu sensul „Şir de militari dispuşi în scopul menţinerii ordinii”, „graniţă, frontieră, linie de apărare la graniţă alcătuită din posturi de soldaţi”, deci „cordon militar (grăniceresc), […]